Află cum și de ce să scrii cu diacritice pe net, citește mai jos :-)
Se instalează în 5 secunde!
Demult, demult, au fost romanii și oamenii ăștia au inventat un sistem de litere pe care-l știe mai toată lumea din ziua de azi – cel clasic, cu A, B și C.
Și au folosit ei alfabetul ăsta și au văzut că e bun pentru limba lor și l-au numit alfabetul latin, că așa se numea și limba.
Cu timpul, au văzut și alte popoare că alfabetul latin e bun și frumos și-l știe toată lumea, așa că s-au gândit să-l folosească și în limbile lor.
Doar că a apărut o problemă – unele limbi pur și simplu aveau nevoie de mai multe litere. Soluția: în loc să creezi litere cu totul noi, mai bine le modifici puțin pe cele deja existente!
Francezii și-au luat diacritice cu duiumul: à, â, ç, é, è, ê și chiar unele mai dubioase, cum sunt ü și ÿ!
Spaniolii s-au mulțumit cu á, é, í, ñ, ó, ú și ü.
Noi românii, ca din totdeauna, ne-am mulțumit cu puțin. Cinci avem și ne ajung.
Le avem așa:
Primele calculatoare le-au făcut având în minte limba engleză. Celelalte au venit mai târziu.
La un moment dat, scrierea cu diacritice pe calculator era o problemă autentică. Era greu.
Problema e că deși lucrurile s-au schimbat, noțiunea veche s-a înrădăcinat așa de bine în mințile oamenilor încât, în prezent, mulți nici nu realizează că poți scrie cu diacritice pe Internet și cu atât mai puțin că așa e normal și corect.
Problema-i gravă. Ne-am obișnuit să scriem incorect, pe modelul „lasă, că merge și așa”. Nu, nu merge și așa!
Fii român, scrie românește!
Ar trebui să ne dăm seama că avem o problemă serioasă atunci când nu putem să ne scriem corect nici măcar numele.
Nu știu despre voi, dar eu nu-s roman și nici n-am auzit vreodată de Romania. Sunt român din România și mă mândresc cu asta.
Dacă ai și vreun semn diacritic în nume (și mulți români au), ar trebui să-ți pese și mai mult. E urât când oamenii îți pocesc numele, dar e și mai urât când ți-l pocești singur.
„Catelush cu parul cretz,
Fura ratza din cotetz,
Si se jura ca nu fura,
Si l-am prins cu ratza in gura.”
Parcă nu-i chiar cum ți-o amintești din copilărie, nu? Da, poți să înțelegi ce zice, dar tot nu e și nu va fi niciodată la fel.
Limba ne face ceea ce suntem. Limba ne ține uniți. Dacă o să ajungem să ne uităm limba, o să ajungem să ne uităm cultura, să ne uităm istoria, să ne pierdem identitatea.
Dacă ești genul de om care nu e impresionat de sintagme de genul „identitate națională” și singurul lucru care te poate convinge e adevărul științific de necontestat, ți-o spun așa: creierului tău îi e mai ușor să citească texte cu diacritice.
Motivul e cât se poate de simplu: cuvintele în limba română au diacritice. Când citești „autoinsamantarile", creierul tău e nevoit să încerce posibilități până dă de una potrivită. Asta durează.
În caz că încă te lupți, cuvântul e „autoînsămânțările” :-)
Fii român, scrie românește!
